Cazul Iclodean Gabriel vs. Uniunea Avocaților din Republica Moldova
1. Introducere. Un dosar care nu trebuia să existe
Dosarul contravențional pornit în Republica Moldova împotriva subsemnatului Iclodean Gabriel, sub pretextul art. 541 Cod contravențional („exercitarea ilegală a profesiei de avocat”), nu este rezultatul unei fapte reale, ci un dosar fabricat instituțional, construit pe un denunț mincinos, pe un criteriu juridic fals și pe suprimarea deliberată a probelor exculpatorii.
Acest dosar a fost inițiat de către Emanoil Ploșnița, pe baza informațiilor furnizate de Dumitrescu Iulian, continuat și acoperit de Dorin Popescu, iar ulterior mușamalizat prin întinderea procedurii până la intervenirea prescripției.
Singura instanță care a judecat cauza cu bună-credință a fost Curtea de Apel Chișinău, completul care a văzut licența de avocat deținută de subsemnatul, a reacționat profesional la absurditatea dosarului și a dispus casarea hotărârii de condamnare. Ulterior, judecătorul-cheie din acest complet, Ghenadie Lîsîi, a fost eliminat din magistratură.
Această succesiune de fapte nu este întâmplătoare. Este tiparul clasic al unui dosar fabricat și mușamalizat.
Totul pornește dintr-un demers formulat de Dumitrescu Iulian către Uniunea Avocaților din Republica Moldova.
Dumitrescu furnizează informațiile despre subsemnatul, construind narativul:– „pretins avocat”– „exercitare ilegală a avocaturii”– „reprezentare neautorizată”.
Pe baza acestui demers, Emanoil Ploșnița, în calitate de președinte al UAM, sesizează Inspectoratul General al Poliției, afirmând că „UAM a recepționat informații” despre faptul că Iclodean Gabriel ar practica profesia de avocat fără licență.
Această sesizare:
– nu indică nicio faptă concretă– nu indică niciun dosar real– nu indică niciun client prejudiciat– nu indică nicio reprezentare efectivă– nu indică nicio probă materială
Este un denunț pur declarativ.
Din punct de vedere juridic, această sesizare este un denunț mincinos.
3. Procesul-verbal al Poliției: fals intelectual
Agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Rîșcani întocmește procesul-verbal de contravenție.
Acest proces-verbal:
– nu se bazează pe constatări personale– nu se bazează pe probe administrate– nu identifică o faptă materială– nu identifică un prejudiciu– nu identifică o victimă– nu indică un act concret de exercitare a avocaturii
Este o copiere mecanică a sesizării UAM.
Mai grav:Subsemnatul a prezentat agentului constatator licența de avocat deținută, solicitând verificarea acesteia și consemnarea în dosar.
Agentul constatator:
– a văzut licența– nu a consemnat-o– nu a anexat-o– nu a verificat-o– nu a menționat-o în procesul-verbal
Aceasta reprezintă fals intelectual prin omisiune intenționată și suprimare de probă exculpatorie.
4. Instanța de fond: condamnare fără probă și suprimare deliberată de probe
În fața instanței de fond, subsemnatul a prezentat din nou licența de avocat.
Judecătoarea:
– a văzut licența– nu a consemnat-o– nu a analizat-o– nu a combătut-o– nu a motivat de ce o ignoră
În hotărârea de condamnare din 12.07.2022:
– nu există nicio referire la licență– nu există nicio analiză a statutului profesional– nu există nicio probă reală a faptei– nu există nicio constatare materială
Asta nu este justiție.Este fabricare de condamnare.
5. Criteriul juridic fals: „dacă nu e emis de UAM, nu ești avocat”
Emanoil Ploșnița și Dorin Popescu nu au susținut niciodată că subsemnatul „nu deține nicio licență de avocat”.
Ei au susținut doar că:
licența nu este emisă de Uniunea Avocaților din Republica Moldova și nu este eliberată de Ministerul Justiției RM.
Pe acest criteriu arbitrar, au concluzionat că subsemnatul „nu este avocat”.
Acest raționament este juridic nul.
UAM:
– nu este autoritate globală de licențiere– nu poate invalida licențe emise de alte autorități– nu poate suspenda licențe externe– nu poate stabili statut profesional internațional
Faptul că o persoană nu figurează în registrele UAM nu echivalează juridic cu inexistența unei licențe de avocat.
În mod esențial:
Nici Ploșnița, nici Popescu, nici Poliția și nici instanța nu au verificat vreodată dacă subsemnatul deține sau nu o licență de avocat.
6. Curtea de Apel: singura instanță care a judecat cu creierul
La Curtea de Apel Chișinău, subsemnatul a prezentat din nou licența de avocat.
De data aceasta:
– judecătorii au văzut-o– au înțeles imediat absurdul dosarului– judecătorul Ghenadie Lîsîi a exclamat: „MOLDOVA…”
Aceasta nu este folclor.Este reacția profesională a unui judecător care vede o mizerie instituțională.
Curtea de Apel:
– a constatat că instanța de fond a tras concluzii „pripite”– că nu s-au administrat probe complet– că analiza a fost incompletă– că temeiurile sunt inexistente
Și a casat hotărârea de condamnare.
Aceasta este singura decizie curată juridic din tot lanțul.
7. Mușamalizarea: prescripție în loc de achitare
După casare, cauza este trimisă la rejudecare.
Aici, sistemul avea o singură opțiune onestă:
→ achitare pe fond.
În schimb:
– instanța refuză să mai intre pe fond– refuză să discute licența– refuză să discute suprimarea probei– refuză să discute falsul procesului-verbal
Și închide cauza pe motiv de prescripție.
Aceasta este o evitare deliberată a adevărului judiciar.
8. Eliminarea judecătorului incomod
După ce Curtea de Apel a văzut licența, a reacționat și a casat hotărârea de condamnare, judecătorul Ghenadie Lîsîi, membru al completului, a fost ulterior exclus din magistratură.
Aceasta nu este o coincidență.
Este tiparul clasic al unui represaliu instituțional împotriva unui judecător care a ieșit din linia de protecție a unui dosar sensibil.
După eliminarea lui:
– nimeni nu mai intră pe fond– nimeni nu mai discută licența– nimeni nu mai discută falsul procesului-verbal– cauza este îngropată procedural.
9. Concluzia juridică finală
Dosarul contravențional din Republica Moldova împotriva subsemnatului:
– este fabricat prin denunț mincinos– este construit pe un criteriu juridic fals– este lipsit de faptă materială– este lipsit de probă reală– este întemeiat pe un proces-verbal falsificat– este susținut prin suprimarea probelor exculpatorii– este mușamalizat prin prescripție– este protejat prin eliminarea judecătorului incomod
Nu există nicio hotărâre definitivă care să constate că subsemnatul a exercitat ilegal profesia de avocat.
Există doar un dosar fabricat și îngropat procedural.
10. Concluzia pe șleau
Subsemnatul Iclodean Gabriel a fost condamnat într-un dosar fabricat, în care proba decisivă de nevinovăție – licența de avocat – a fost prezentată tuturor autorităților și suprimată deliberat din dosar. Singura instanță care a judecat cauza cu bună-credință a fost Curtea de Apel Chișinău, care a văzut licența, a înțeles absurdul dosarului și a casat hotărârea de condamnare. Ulterior, judecătorul-cheie din acest complet a fost eliminat din magistratură, iar cauza a fost îngropată prin prescripție pentru a evita o soluție pe fond care ar fi expus fabricarea dosarului. Acesta nu este un caz de „eroare judiciară”.Este un caz de justiție controlată.
Comments