Despre neconstituționalitatea taxei judiciare de timbru aplicate plângerilor penale – între accesul liber la justiție și formalismul fiscal al statului

1. Fundamentul constituțional

Articolul 21 din Constituția României consacră dreptul fundamental al oricărei persoane la un acces liber, efectiv și neîngrădit la justiție, fără condiționări de natură materială.În interpretarea constantă a Curții Constituționale (Decizia nr. 45/1994, Decizia nr. 1/2014), s-a statuat că dreptul de acces la justiție nu poate fi limitat prin bariere de natură economică care transformă exercitarea acestui drept într-un privilegiu pentru cei care dispun de resurse financiare.

Totuși, O.U.G. nr. 80/2013 a impus o taxă judiciară de timbru de 50 lei pentru plângerea formulată împotriva soluției de clasare sau renunțare la urmărirea penală (art. 19 alin. (1) lit. d)).Această obligație contravine principiilor constituționale deoarece:

• afectează egalitatea de arme între cetățean și stat;

• creează o barieră financiară în exercitarea unui drept procesual fundamental;

• și impune contribuabilului o dublă sarcină: finanțarea justiției prin impozite și prin taxă suplimentară.

2. Argumentul de drept european – jurisprudența CEDO și CJUE

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauze precumKreuz c. Poloniei (2001), Apostol c. Georgiei (2006) și Paykar Yev Haghtanak Ltd. c. Armeniei (2007), că taxele judiciare excesive sau injustificate pot încălca art. 6 §1 CEDO, care garantează dreptul la un proces echitabil.

În special în cauza Kreuz, CEDO a reținut că:

„Accesul la justiție trebuie să fie efectiv; nu este compatibil cu Convenția ca exercitarea acestui drept să depindă de capacitatea financiară a reclamantului.”

De asemenea, CJUE, în hotărârea DEB Deutsche Energiehandels-und Beratungsgesell -schaft mbH c. Germania (C-279/09), a afirmat că dreptul la o cale de atac efectivă (art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a UE) nu poate fi condiționat de plata unor taxe care fac imposibilă exercitarea dreptului.

Aplicând aceste principii în contextul românesc, se observă că taxa de 50 lei, deși modestă ca valoare absolută, este nejustificată ca principiu atunci când persoana contestă un act emis de o autoritate publică (procurorul), în exercitarea puterii de stat.

3. Analiza de proporționalitate

Conform art. 53 din Constituție, orice restrângere a unui drept fundamental trebuie să fie:

• necesară într-o societate democratică;

• proporțională cu scopul urmărit;

• și să nu afecteze însăși existența dreptului.

În cazul de față, scopul declarat – „acoperirea cheltuielilor judiciare” – nu justifică restrângerea unui drept constituțional fundamental, întrucât accesul la justiție este o funcție publică a statului, nu un serviciu contra cost.Prin urmare, O.U.G. nr. 80/2013, în măsura în care condiționează plângerea împotriva soluțiilor penale de plata unei taxe, încalcă principiul proporționalității și art. 21 alin. (1)–(3) din Constituție.

4. Concluzie doctrinară

Taxa judiciară de timbru aplicată plângerilor penale este o anomalia juridică a sistemului procesual românesc, prin care statul își taxează propriile greșeli.Ea contravine:

• art. 21 și 53 din Constituție;

• art. 6 CEDO;

• art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

De lege ferenda, se impune abrogarea art. 19 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013, iar plângerile împotriva soluțiilor penale ar trebui să fie scutite integral de taxă, în conformitate cu jurisprudența europeană și principiul statului de drept.