NOTĂ JURIDICĂ DE EXPERTIZĂ

privind conformitatea Hotărârii Guvernului Republicii Moldova nr. 158/2013 (modificată prin HG nr. 866/2024) cu legislația națională și dreptul comunitar ( HOTĂRÂRE Nr. 158 /2013 cu privire la aprobarea formularuluişi modului de utilizare a mandatului avocatului şi al avocatului stagiar )

I. Obiectul expertizei

Prezenta notă are ca obiect examinarea conformității juridice a Hotărârii Guvernului nr. 158 din 28 februarie 2013, „cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare a mandatului avocatului și al avocatului stagiar”, modificată prin HG nr. 866 din 18 decembrie 2024 (în vigoare din 19 ianuarie 2025), în raport cu:

• Constituția Republicii Moldova;

• Legea nr. 1260-XV din 19.07.2002 privind avocatura;

• Legea nr. 100/2017 privind actele normative;

• Acordul de Asociere Republica Moldova – Uniunea Europeană (2014);

• Principiile de bază privind rolul avocaților (ONU, Havana 1990) și Carta Avocaților Europeni (CCBE).

  
  

II. Cadrul normativ și domeniul de competență

Potrivit art. 60 alin. (2) din Legea nr. 1260-XV/2002, Guvernul este abilitat să stabilească formularul mandatului avocatului.

Această competență este una tehnică și administrativă, vizând strict:

• forma tipizată a documentului;

• regimul de evidență și circulație a formularelor.

În consecință, Guvernul nu poate interveni asupra conținutului juridic al mandatului, asupra întinderii împuternicirilor avocatului sau asupra consimțământului clientului, întrucât aceste elemente sunt reglementate exclusiv prin Legea avocaturii și prin contractul de asistență juridică.

III. Analiza dispozițiilor hotărârii

1. Confuzia conceptuală între „utilizare” și „folosire”

Titlul actului face referire la „modul de utilizare” a mandatului avocatului, însă conținutul acestuia reglementează elemente ce țin de folosirea juridică a mandatului.

• „Utilizare” – noțiune administrativă, ce privește evidența, forma, tipărirea și prezentarea documentului.

• „Folosire” – noțiune juridică, ce privește exercitarea efectivă a împuternicirilor în relațiile cu instanțele și autoritățile.

Prin reglementarea simultană a ambelor noțiuni, Hotărârea depășește domeniul său de aplicare, creând o confuzie normativă și o suprapunere de competențe între Guvern și Uniunea Avocaților din Republica Moldova.

Această eroare terminologică contravine art. 9 și 10 din Legea nr. 100/2017, care impun claritate, precizie și coerență terminologică în actele normative.

2. Depășirea competenței Guvernului

Prin pct. 8, 8¹ și 31 din Hotărâre (introduse sau modificate prin HG 866/2024), Guvernul:

• reglementează condițiile de semnare a mandatului, inclusiv cazurile când semnătura clientului nu este necesară;

• stabilește regimul juridic al mandatului electronic, inclusiv modalitatea de certificare și arhivare;

• detaliază împrejurările în care avocatul acționează în lipsa consimțământului clientului.

Aceste prevederi depășesc cadrul tehnic al „formularului” și intră în sfera dreptului substanțial al reprezentării legale, domeniu rezervat legii și organului profesional al avocaților.

Prin urmare, actul contravine art. 6 și art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituția Republicii Moldova, care rezervă reglementarea profesiei de avocat domeniului legii.

3. Neconcordanțe cu principiile dreptului comunitar

Republica Moldova, prin Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, s-a angajat să armonizeze legislația privind:

• libertatea de exercitare a profesiilor juridice;

• recunoașterea și interoperabilitatea semnăturilor electronice (Regulamentul (UE) nr. 910/2014 – eIDAS);

• independența profesiei de avocat.

Prin prevederea pct. 81, care permite întocmirea mandatului fără semnătura clientului, se încalcă:

• dreptul la apărare și libertatea de alegere a avocatului (art. 47 și 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE);

• principiul independenței profesiei, consacrat de Carta CCBE;

• angajamentele de recunoaștere mutuală a semnăturilor electronice, întrucât lipsa interoperabilității și a bazei de date unice face imposibilă validarea transfrontalieră a mandatului.

  
  

IV. Concluzii

1. Hotărârea Guvernului nr. 158/2013, în forma modificată prin HG nr. 866/2024, conține contradicții interne de terminologie și competență între noțiunile de „utilizare” și „folosire”.

2. Actul depășește competența Guvernului, intervenind asupra raportului juridic avocat–client, care este domeniul de reglementare al legii.

3. Unele prevederi (pct. 8 și 81) pot fi apreciate ca neconstituționale și neconforme cu principiile dreptului comunitar, în special cu dreptul la apărare și independența profesiei.

4. Reglementarea mandatului electronic este incompletă, lipsind mecanismele de verificare și interoperabilitate conform standardelor eIDAS.

   
   

V. Recomandări

1. Reformularea titlului actului în:

„Hotărâre cu privire la aprobarea formularului și modului de utilizare administrativă a mandatului avocatului și al avocatului stagiar.”

2. Excluderea dispozițiilor privind conținutul juridic al împuternicirilor (pct. 8, 8¹, 81) din competența Guvernului și transferarea lor în regulamentul Uniunii Avocaților.

3. Armonizarea regimului mandatului electronic cu standardele Regulamentului (UE) nr. 910/2014 (eIDAS) privind semnăturile electronice și serviciile de încredere.

4. Consultarea Uniunii Avocaților, a CCBE și a Comisiei Europene în vederea alinierii cadrului normativ la principiile europene ale profesiei de avocat.

   
   

Concluzie generală:

Hotărârea Guvernului nr. 158/2013, modificată în 2024, este parțial neconformă cu legislația națională și incompatibilă cu principiile dreptului comunitar, întrucât confuzia între „utilizare” și „folosire” a determinat depășirea competențelor legale ale Guvernului și afectarea garanțiilor de independență și consimțământ în exercitarea profesiei de avocat.