Profilul teroristului emoţional (narcisistului patologic)

Teroristul emoţional (sau narcisistul patologic) este adult pe dinafară, dar copil pe dinăuntru; este ca un copil care nu s-a făcut mare niciodată. Se poate spune că teroristul emoţional este întârziat din punct de vedere emoţional şi are nivelul de dezvoltare emoţională al unui copil de cinci ani. El vrea să se bucure de privilegiile din lumea adulţilor, dar este incapabil şi nu doreşte să accepte răspunderile corespunzătoare. Pe scurt, teroristul emoţional nu a învăţat niciodată să-şi asume răspunderea pentru propriile fapte.

Când este somat să dea socoteală pentru modul în care a ales să se comporte, teroristul emoţional instinctiv prezintă următoarele reacţii:

1. Negarea: teroristul emoţional neagă totul. Variaţiile includ banalizarea („Ah, e ceva atât de lipsit de importanţă că nici nu merită să discutăm…”) şi tentativa de nou început („Nu ştiu de ce insişti atâta pe trecut” şi „Ce-a fost a fost, hai să uităm şi să ne concentrăm pe prezent”) – teroristul emoţional refuză orice răspundere şi încearcă să devieze şi să abată atenţia folosindu-se de falsa conciliere. Imaginează-ţi că un criminal ar putea să se justifice aşa („Hei, ştiu că am ucis 12 oameni, dar asta a fost în trecut, nu putem schimba trecutul, hai să lăsăm totul în urmă şi să ne concentrăm pe viitor ca să ne putem continua vieţile cum e necesar” – asta ar face puşcăriile să nu mai fie atât de supraaglomerate).

2. Represaliile: teroristul emoţional contraatacă. La teroristul emoţional negarea este urmată rapid de un contraatac agresiv, cu criticarea şi discreditarea celuilalt, adesea bazat pe deformarea realităţii sau pe invenţii pur şi simplu. Particularităţile acestei faze sunt: minciuna, înşelăciunea, duplicitatea, ipocrizia şi învinuirea celorlalţi. Scopul este acela de a evita să răspundă la întrebare şi deci a evita să-şi asume răspunderea pentru comportamentul lui. Frecvent celălalt este atras în capcană sau forţat să mai dea încă o explicaţie lungă pentru a dovedi că teroristul emoţional este răspunzător; până când se termină cu explicaţia, toată lumea aproape că a uitat întrebarea iniţială! Atât negarea cât şi represaliile sunt prezentate cu o agresiune mascata printr-o atitudine forţat binevoitoare; de fapt aici nu există nimic binevoitor, iar adevăratul caracter al teroristului emoţional este dovedit prin absenţa totală a răspunsului la întrebarea iniţială cu care a fost confruntat; el va face orice ca să distragă atenţia, să-i facă pe ceilalţi să uite de unde s-a plecat în discuţie, va evada pe unde va putea, cu acuzaţii, cu distragerea atenţiei, cu lacrimi, apelând la orice mijloc pentru a scăpa din capcana adevărului.

3. Autovictimizarea: în cazul (puţin probabil) în care negarea şi represaliile nu mai sunt suficiente, teroristul emoţional se autovictimizează sau se portretizează în victima unor persecuţii, manipulând oamenii şi inducându-le sentimente de vinovăţie. Această manipulare de obicei se petrece sub forma izbucnirii în lacrimi (un plâns isteric şi furios), la care majoritatea oamenilor nu prea rezistă. Variaţiunile includ autocompătimirea, simularea indignării, afectarea de a fi „devastat”, acuzaţia că el este cel terorizat, pretenţia de a fi „profund jignit”, melodrama, martiriul („După câte am făcut pentru tine/voi”) şi o dramă gen „săracul de mine” („Nu ştii cât de greu îmi este mie … bla-bla-bla” şi „Eu întotdeauna sunt cel care…”, „Tu crezi că numai tu ai probleme…” sau „Eu sunt aici victima”). Alte tactici mai includ manipularea cu scopul inversării rolurilor: cel care-l demască pe teroristul emoţional ajunge să se simtă el însuşi rău şi crud, în timp ce teroristul ia rapid locul victimei. Afirmaţii false referitoare la starea sănătăţii sunt arme folosite constant de teroristul emoţional, care suferă tot timpul de ceva atunci când simte că prin asta poate obţine atenţie şi simpatie.

Folosind aceste trei modele de comportament, teroristul emoţional e capabil să se eschiveze de la răspunsul la întrebarea care ameninţa să-l demaşte şi în acest fel poate evita asumarea răspunderii pentru ceea ce a spus sau a făcut. Sunt modele de comportament pe care le învăţam de obicei de la vârsta de 3-4 ani, însă în timp ce majoritatea copiilor învaţă sau sunt învăţaţi să se desprindă de aceste modele ulterior, teroristul emoţional nu se desprinde niciodată de ele, iar până la vârsta de adult aceste tehnici au fost deja practicate până la perfecţiune, deci el nici nu mai are interes să se desprindă de ele, din moment ce în felul ăsta obţine tot ceea ce (crede el că) îl face fericit.

Un alt avantaj al strategiei „negare / contraatac / autovictimizare” este că joacă rol de provocare. Ţinta terorii, care foarte probabil a avut nevoie de foarte mult timp şi multă putere pentru a-l confrunta în sfârşit pe teroristul emoţional, îl vede pe torţionar cum scapă şi este provocat să explodeze cu o furie şi o intensitate emoţională enorme, după care teroristul emoţional afirmă simplu: „Vezi, ţi-am spus că tu eşti problema”. Furia este unul din mecanismele prin care teroristul emoţional (şi toţi cei care practică abuzul emoţional) îşi controlează victimele. Înfigând stiletul şi obţinând o reacţie de furie adunată în timp, teroristul emoţional îşi joacă asul din mânecă şi-şi pune ţinta în postura de ticălos.

Atunci când li se cere socoteală pentru modul cum au ales să se comporte, adulţii nu răspund prin a izbucni în lacrimi. Dacă ai de-a face cu un astfel de terorist emoţional care prezintă această tactică de evitare a asumării răspunderii, rămâi pasiv şi atrage atenţia asupra şablonului folosit şi asupra scopului urmărit de acel şablon. Apoi repetă întrebarea iniţială, cerând un răspuns direct. Nu-l lăsa să se eschiveze nicicum.

Teroristul emoţional se bazează şi pe negarea altora şi pe faptul că atunci când ţinta relatează abuzul ceilalţi n-o vor crede („eşti sigur că aşa e?”, „mi se pare greu de crezut – eşti sigur că nu exagerezi?”). De multe ori victimele sunt întrebate de ce nu au relatat mai devreme ce se petrece, iar răspunsul frecvent este „pentru că eram sigur că nimeni nu mă va crede şi nu mă va lua în serios”. E trist, dar adesea adevărat. Din cauza naturii duplicitare de Jekyll/Hyde a teroristului emoţional, din cauza lanţului nesfârşit de minciuni şi a falsei plauzibilităţi, nimeni nu poate – sau nu vrea – să creadă că o altă persoană poate fi aşa.

Reflecţia  Teroristul emoţional nutreşte o ură deosebită pentru cel care poate descrie exact profilul lor, fie verbal, fie în scris – precum în aceste pagini – într-un mod care-i ajută pe alţi oameni să vadă prin ceaţa de decepţie şi masca lui de prefăcătorie. Răspunsul instinctiv obişnuit este de a lansa un atac personal distrugător asupra credibilităţii persoanei respective, a lipsei de calificare a persoanei pentru a aborda tema tulburărilor de personalitate şi a psihopaţilor, însă teroristul emoţional nu va contribui cu absolut nimic la acea discuţie, scopul lui fiind doar de a-l discredita pe „adversar”.

Teroristul emoţional urăşte să se vadă pe sine însuşi şi propriul lui comportament reflectat ca în oglindă.

Proiecţia  Teroristul emoţional îşi proiectează propriile neajunsuri, defecte, propriul comportament asupra altor oameni, pentru a evita să se confrunte cu adevărata lui fire şi a fi silit să facă ceva ca să se transforme (procesul de a învăţa despre tine însuţi este dureros), de asemenea el urmăreşte permanent să distragă atenţia de la el şi de la defectele lui.

Proiecţia se realizează prin învinuire, critică, insinuări şi afirmaţii neadevărate; odată ce realizezi aceasta, orice critică sau afirmaţie neadevărată pe care teroristul emoţional o face despre ţinta lui este în realitate o mărturisire sau o revelaţie despre el însuşi. Nu uitaţi asta. Această informaţie poate fi folosită pentru a percepe infracţiunile teroristului emoţional; spre exemplu, când minciunile lui se referă la aspectul financiar sau la cel sexual, este foarte probabil că el însuşi a comis acele fapte; când teroristul emoţional face o afirmaţie neadevărată despre un abuz (care întotdeauna va fi vagă şi nespecifică), este foarte probabil că el însuşi a comis acel abuz; când teroristul emoţional acuză pe altul de laşitate sau de atitudine nefastă, în realitate el însuşi este laşul şi el are atitudinea nefastă.

În aceste cazuri, teroristul emoţional este necesar să fie făcut să înţeleagă că dacă face afirmaţii neadevărate şi nu e în stare să le dovedească plauzibil, se vor face cercetări serioase despre persoana lui. Atunci când simptomele comportamentului lui patologic devin vizibile şi pentru alţii, teroristul emoţional încearcă să joace cartea „sănătăţii psihice”, pretinzând că ţinta lui este „bolnavă psihic” sau „instabilă psihic” sau are o „problemă psihică”. Este foarte probabil ca această afirmaţie să fie o proiecţie a propriilor lui probleme de sănătate psihică.

Una dintre trăsăturile-cheie ale teroristului emoţional şi ale personalităţii psihopate este că, atunci când e solicitat să dea socoteală pentru ceea ce face, îl va acuza cu toate mijloacele pe cel care l-a demascat, insinuând că acela ar fi cel cu personalitatea psihopată şi că el (teroristul emoţional) ar fi în realitate victima.

De ce eu? Există multe motive şi modalităţi cu care teroristul emoţional îşi alege victimele. Stereotipuri ca „victimele sunt slabe” nu au niciun suport real. Terorismul emoţional se repetă deoarece motivele pentru care teroristul emoţional acţionează nu se modifică niciodată.

1) Cum îşi alege teroristul emoţional ţinta?

Teroristul emoţional îşi alege ţinta după următoarele criterii:– teroristul emoţional este un prădător şi un oportunist – tu te-ai nimerit în locul greşit la momentul greşit; acesta este întotdeauna motivul principal – la o examinare mai atentă vei vedea că ai avut o mulţime de predecesori şi vei avea o mulţime de succesori;– eşti bun în ceea ce faci, adesea ai calităţi excepţionale;– eşti simpatizat de mulţi oameni;– eşti o persoană cultivată şi inteligentă, la care alţi oameni apelează pentru sfaturi (deci primeşti mai multă atenţie decât teroristul emoţional);– ai un set de valori bine definit şi nu eşti dispus să faci compromisuri;– eşti o persoană integră (teroristul emoţional dispreţuieşte şi urăşte oamenii integri, el neavând aşa ceva, de aceea simte nevoia să discrediteze pe oricine este altfel);– ai cel puţin o vulnerabilitate care poate fi exploatată; iată câteva exemple:• eşti foarte corect şi sincer• eşti milos• eşti extrem de generos• te laşi uşor pradă sentimentelor de vinovăţie– eşti o persoană independentă şi puternică;

Gelozia (pentru relaţiile tale de calitate) şi invidia (faţă de talentul şi capacităţile tale sau faţă de bunurile pe care le ai) sunt motive esenţiale pentru teroristul emoţional.

2) Calităţi personale pe care teroristul emoţional le găseşte irezistibile la ţintele lui

Ca ţintă a teroristului emoţional ai de obicei următoarele trăsături:– eşti simpatizat de multă lume (asta îi trezeşte teroristului emoţional gelozia);– eşti competent în tot ce faci (asta îi trezeşte teroristului emoţional invidia);– eşti inteligent şi dotat intelectual;– eşti corect şi integru (ceea ce teroristul emoţional dispreţuieşte şi urăşte);– eşti demn de încredere, loial şi săritor;– ai principii solide şi urăşti compromisurile;– eşti întotdeauna dispus să te implici profund în toate şi aştepţi şi de la ceilalţi acelaşi comportament;– îţi reuşeşte întotdeauna tot ce faci, eşti hotărât şi curajos;– ai simţul umorului şi eşti spiritual;– ai imaginaţie şi eşti inventiv;– eşti un idealist şi un optimist, într-o permanentă angrenare de a te transforma în bine;– eşti capabil de a învăţa aspecte noi în timp record;– raţionezi pe termen lung şi întotdeauna vezi imaginea întreagă;– eşti un om sensibil şi sufletist (posezi o constelaţie de valori rare care includ empatia, grijă pentru alţii, respectul şi toleranţa faţă de alţii etc.);– nu te înfurii uşor;– ajuţi cu plăcere, dorind să împărtăşeşti altora atât cunoştinţele cât şi experienţa ta;– eşti generos şi altruist;– nu prea ştii să spui NU;– eşti serios şi perseverent;– ai un puternic simţ al onoarei;– ai un puternic simţ al dreptăţii, dorind să demaşti nedreptatea şi minciuna oriunde le întâlneşti;– nu prea eşti capabil să te apreciezi singur, acorzi o mai mare importanţă şi un credit mai mare părerilor altora despre tine;– urăşti violenta;– ai tendinţa să ierţi foarte repede (aspect pe care teroristul emoţional îl exploatează la maximum);– ai aspiraţia de a gândi întotdeauna frumos despre alţii;– eşti incoruptibil şi ai principii morale de nezdruncinat, nevrând să coborî niciodată ştacheta;– ai o tendinţă de a te subaprecia şi de a căuta aprobarea altora;– nu prea te afirmi la adevărata valoare;– simţi nevoia acută de a fi apreciat;– te grăbeşti să-ţi ceri iertare când eşti acuzat de ceva, chiar dacă nu eşti vinovat;– eşti perfecţionist;– eşti uşor dependent emoţional de alţii, eşti naiv şi adesea te simţi vinovat;– vrei să joci mereu fair-play şi urmăreşti permanent să fii raţional;– ai capacitatea de a reacţiona uimitor de liniştit în situaţii de stress;– ai tendinţa de a-ţi reprima furia în loc de a o exprima.

Profilul teroristului emoțional

Teroristul emoţional:– este un mincinos convins şi experimentat şi când i se cere socoteală va inventa în mod spontan în acel moment exact scuza / pretextul de care are nevoie;– excelează în a păcăli pe toată lumea şi nu este cazul niciodată să fie subestimat în această privinţă;– foloseşte un farmec excesiv (greţos la un moment dat) şi întotdeauna sună plauzibil şi convingător când sunt de faţă superiorii la servici sau oamenii de care are nevoie („farmecul” e folosit pentru a păcăli şi de asemenea pentru a masca lipsa totală de empatie);– este alunecos, superficial şi artificial, vehiculând din abundenţă cuvinte alese – dincolo de care nu există nicio substanţă;– e dotat cu volubilitate excepţională (a nu se confunda elocvenţa cu volubilitatea) şi se pricepe să-i manipuleze pe majoritatea oamenilor în orice interacţiune verbală, în special în situaţii de conflict;

– este adesea descris ca mieros, şiret, prefăcut, linguşitor, siropos, se gudură unde are interes, lingău şi servil;– are o capacitate neobişnuită de a anticipa ceea ce vor alţi oameni să audă şi apoi să afirme acele aspecte într-un mod plauzibil;– nu e demn de încredere şi este o greşeală să se pună baza în el;– promite multe, ca să-şi vadă interesul, dar ulterior nu se ţine de cuvânt şi inventează scuze şi motive dintre cele mai elucubrante (dar neverificabile) pentru a-şi motiva acţiunile;– este handicapat din punct de vedere emoţional; în timp ce limbajul şi intelectul pot părea cele ale unui adult, teroristul emoţional are vârsta emoţională a unui copil de 5 ani;

– este incapabil de a crea sau de a menţine intimitate adevărată într-o relaţie;– este plin de prejudecăţi şi idei naţionaliste şi rasiste, dar face eforturi colosale pentru a ţine secret acest aspect al personalităţii lui;– este foarte încăpăţânat şi se prezintă arogant, obraznic, cu pretenţii enorme şi cu o aură de invulnerabilitate şi insensibilitate;– este imatur din punct de vedere emoţional şi complet necinstit;– este obsedat de control şi e mânat permanent de constrângerea de a controla pe toată lumea, tot ce spun ceilalţi, tot ce fac ceilalţi, tot ce gândesc şi ce cred ceilalţi; de exemplu, va lansa imediat un atac personal, încercând să-ţi impună restricţii, în clipa când începi să vorbeşti bine informat despre personalitatea psihopată sau despre personalitatea antisocială – dar el îşi va permite în mod agresiv să discute despre ce doreşte el; teroristul emoţional se teme şi îi urăşte pe aceia care reuşesc să vadă prin voalul de decepţie şi dincolo de masca lor „fermecătoare” sub care se ascunde psihopatul;

– nu se poate abţine de la a critica în permanentă şi pe toată lumea, în acelaşi timp refuză să recunoască valoarea altora, să laude sincer pe altcineva şi să ia la cunoştinţă dorinţele şi nevoile unei alte persoane în afară de el însuşi;– nu se implică în conversaţii profunde cu alţi oameni, iar argumentele lui sunt întotdeauna foarte subţiri (până când intervine „nota personală” menită să le dea greutate prin manipulare şi prin autovictimizare);– sare de la subiect la subiect în permanenţă, astfel încât după ce te desparţi de el rămâi cu sentimentul că de fapt nu a avut loc nicio conversaţie;– refuză mereu să precizeze ceea ce afirmă şi nu dă niciodată răspunsuri directe şi oneste, se fofilează permanent când ceva nu-i convine;– e prietenos în mod selectiv – e greţos de amabil şi servil cu unii oameni, rece şi arogant cu alţii, iar pe restul îi ignoră;

– este evaziv şi are o capacitate de magician de a-şi crea alibiuri pe care nimeni să nu le poată verifica 100% ca să-l prindă cu minciuna;– discreditează şi încearcă să distrugă pe oricine care-i apare ca un adversar, ca o potenţială ameninţare sau care vede dincolo de masca prefăcătoriei;– este maestru în a crea conflicte exact între acele persoane care ar putea corobora informaţii incriminatoare despre el;– discreditează şi încearcă să neutralizeze repede pe oricine are cunoştinţe psihologice despre psihopaţi, sociopaţi sau tulburările tip borderline;– otrăveşte simţurile şi mintea altora, manipulându-le percepţiile;

– extrage cu pricepere detalii intime din viaţa ţintelor alese, pe care le foloseşte când vrea să subjuge oamenii, să-i manipuleze sau să le creeze remuşcări;– poate urmări ani de zile cu ura şi răzbunarea lui pe cel care îndrăzneşte să-l facă răspunzător de ceva; de asemenea, e maestru în a discredita şi a denigra pe cel care îndrăzneşte să-l acuze de ceva;– promite şi se angajează cu tam-tam să servească pe cineva la care are interes, dar în ascuns se simte satisfăcut când poate refuza cuiva o favoare (sub umbrela eternelor alibiuri neverificabile);– manipulează la un nivel patologic, mai ales sentimentele oamenilor (inducându-le în cea mai mare parte sentimente de vinovăţie);– când e solicitat să consoleze la nevoie sau să răspundă la nevoile altora, răspunde cu nerăbdare, iritabilitate prost mascată şi agresiune abia stăpânită;

– e arogant şi plin de el, se crede atotştiutor şi, deşi din vorbe susţine contrariul (fiindcă dă bine la imaginea proprie), în realitate nu acceptă nici cea mai mică critică;

– este mort din punct de vedere spiritual, deşi poate susţine cu voce tare că este credincios şi merge la biserică şi are diverse înclinaţii religioase;

– poartă permanent masca nefericirii şi a victimei, cu excepţia momentelor când are interes să păcălească şi să atragă – atunci se prezintă ca potenţial „conducător”, atrăgând oamenii ca într-o sectă;

– e convins de propria superioritate, nu vrea să înveţe nimic de la alţii, are o convingere nestrămutată în calităţile lui de conducător, dar nu poate distinge între conducere (maturitate, capacitate de decizie, capacitate de afirmare, cooperare, încredere, integritate) şi terorism emoţional (imaturitate, impulsivitate, agresiune, manipulare, neîncredere, perfidie);

– forţează permanent asupra celorlalţi o realitate falsă, construită din deformare şi falsificare;

– adesea dispune de o energie demonică aparent nelimitată, în special când e vorba de a obţine atenţie sau de a scăpa de răspundere;

– este mic la suflet, insinuant şi uluitor de meschin;

– este răutăcios, zgârcit şi necinstit din punct de vedere financiar;

– este lacom, egoist, un parazit şi un vampir emoţional;

– întotdeauna ia şi niciodată nu dă.

Demontarea unor mituri, percepţii greşite sau clişee care încurajează terorismul emoţional

O varietate de mituri şi percepţii greşite învăluie subiectul terorismului emoţional. Studiile şi statisticile din ultimii ani tind să perpetueze false clişee, care sunt rezultatul unor sondaje de opinie pe care nu se poate pune bază, rareori aceste statistici au la bază experienţa cazurilor concrete.

Iată câteva dintre falsele clişee:

– Teroriştii emoţionali nu terorizează, ci doar ştiu ce vor : Cei care terorizează emoţional nu sunt capabili să diferenţieze între afirmare şi agresiune, iar când sunt confruntaţi susţin sus şi tare că ei sunt hotărâţi şi ştiu ce vor. A şti ce vrei şi a fi hotărât porneşte din integritate, omul respectiv recunoscând şi respectând drepturile şi valorile celorlalţi, solicitând cu politeţe şi fără condiţii ceea ce doreşte şi acceptând un refuz fără supărare sau consecinţe nefaste. Teroristul emoţional, care nu are integritate, este agresiv, pretenţios şi violează în mod regulat graniţele personale ale celorlalţi; agresiunea nu respectă drepturile celorlalţi, iar cererile adesea vin cu consecinţe nefaste dacă teroristului emoţional nu i se îndeplinesc dorinţele.

– „Victimele” contribuie la terorismul emoţional: Atunci când sunt confruntaţi cu adevărul, abuzatorii, făptaşii, teroriştii emoţionali şi oamenii violenţi refuză şi neagă responsabilitatea pentru acţiunile lor şi în schimb îşi acuză victimele. Această percepţie greşită de „să acuzăm victima” face parte din mentalitatea care afirmă, de exemplu, că femeile care au fost violate au cerut-o sau trimiteau semnale în acest sens, că soţiile care sunt victimele violenţei domestice ar merita ceea ce li se petrece, iar copiii care sunt abuzaţi sexual sunt în parte răspunzători pentru abuzul căruia îi cad victime.

– Dar cu siguranţă victimele fac ceva care să invite terorismul emoţional? Copiii care sunt abuzaţi de pedofili nu invită abuzul, femeile care sunt violate nu invită violul, oamenii de culoare nu invită duşmănia şi rasismul prin culoarea lor, iar ţintele teroristului emoţional nu invită la terorism emoţional şi la parazitare doar prin simplul fapt de a fi prezent în viaţa teroristului emoţional. Există şase motive obişnuite pentru care teroristul emoţional îşi selectează ţintă: 1) prezenţa în locul greşit la momentul greşit, 2) competenţa, 3) popularitatea, 4) vulnerabilitatea, 5) maturitatea emoţională şi valorile morale, 6) integritatea. Ţinta reprezintă tot ceea ce teroristul emoţional nu este şi nu va fi niciodată.

– Întotdeauna sunt doi implicaţi („it takes two to tango”)  Cel care abuzează decide să abuzeze, cel care molestează decide să molesteze, violatorul decide să violeze, teroristul emoţional decide să terorizeze emoţional. Teroarea emoţională este un comportament, iar comportamentul este o alegere, deci terorismul emoţional este o alegere – o alegere greşită, dar o alegere. Refuzul de a-şi asuma răspunderea pentru propria alegere este una dintre caracteristicile teroristului emoţional. O persoană fie ştie ce face şi este răspunzătoare pentru comportamentul ei şi pentru consecinţele acestuia asupra altora, ori acea persoană nu-şi dă seama de ceea ce face, are în consecinţă o răspundere redusă şi de aceea are nevoie de ajutor psihiatric. Terorismul emoţional intră în aceeaşi categorie cu abuzul, molestarea, violul, pedofilia şi hărţuirea; este trist, dar încă mai există oameni care consideră că ţintele acestor activităţi abjecte poartă o parte din răspundere pentru abuzul suferit.

– Victimele sunt slabe şi instabile psihic  Întotdeauna teroristul emoţional este cel slab şi instabil. Teroristul emoţional recurge la eticheta „slab” şi „instabil” pentru ceilalţi cu scopul de a apărea el prin comparaţie „normal”. Dar oamenii normali nu au nevoie să terorizeze emoţional pe nimeni; numai oamenii slabi au nevoie să terorizeze emoţional pentru a-şi ascunde slăbiciunea şi instabilitatea psihică. Ca atare, toţi cei care prezintă un comportament de terorist emoţional îşi dezvăluie şi admit caracterul slab şi instabil psihic.

– Victimele sunt oameni slabi  Ţintele terorismului emoţional nu au niciun interes să obţină sau să exercite putere/autoritate. Ţintele terorismului emoţional au valori morale înalte, integritate, anumite vulnerabilităţi, un simţ puternic de fair-play, o aversiune faţă de violenţă, nu poartă pică şi iartă repede, încercând să rezolve orice conflict prin dialog. Oamenii slabi confundă în mod malign aceste trăsături de caracter cu slăbiciunea. Ţintele terorismului emoţional vor suporta abuzul luni de zile, poate chiar ani, dar cu prima ocazie când un terorist emoţional gustă puţin din propriul lui medicament va alerga cu limba scoasă la o autoritate pentru a se „proteja”. Asta este adevărata slăbiciune.

– Victimele sunt sensibile / ultrasensibile Sensibilitatea cuprinde o întreagă constelaţie de valori deosebite, care include empatia, respectul, toleranţa, demnitatea, onoarea, stima şi delicateţea sufletească. Oricine nu este sensibil este insensibil. Ţintele au adesea un instinct în a detecta intenţiile urâte şi acest aspect este etichetat de teroristul emoţional drept „ultrasensibilitate”. Teroristul emoţional este împietrit sufleteşte şi insensibil, este indiferent la nevoile altora şi când i se solicită empatie reacţionează cu nerăbdare, iritabilitate şi agresiune.

– De ce nu pot victimele să scape de teroristul emoţional? Doar sunt persoane adulte, nu-i aşa?Ţintele terorismului emoţional sunt persoane pline de resurse, inovative, flexibile, hotărâte şi rezistente.  Punctul de cotitură în toate cazurile vine atunci când ţintele realizează în sfârşit că nu au de-a face cu o fiinţă umană normală ca ei, ci cu o persoană disfuncţională şi alienată care exploatează şi manipulează fără scrupule pentru a-şi atinge scopurile.

– Victimele nu se pot apăra  Stresul prelungit rezultă în traumă, care împiedică articularea. Cei care acuză ţintele terorismului emoţional că nu sunt în stare să se exprime în timpul atacurilor teroriste îşi dezvăluie lipsa de empatie şi de cunoştinţe în materie de traume şi efectele acestora. Mulţi terorişti emoţionali sunt terorişti emoţionali în serie (la locul de muncă, în familie şi în orice alt anturaj) sau sociopaţi care excelează în manipulare, înşelăciune, minciuni patologice şi un comportament profund antisocial. Este aproape imposibil să te aperi împotriva unui astfel de sociopat (diagnostic care se aplică la 1% din populaţia globului).

– Victimele sunt doar nişte plângăcioşi care nu se înţeleg bine cu alţii Ţintele sunt alese ca ţinte deoarece sunt persoane competenţe şi simpatizate. Teroristul emoţional este gelos pe relaţiile stabile şi frumoase pe care ţintele le au cu alţi oameni. Gelozia şi invidia sunt ventilele principale prin care teroristul emoţional scoate la suprafaţă furia, ura şi resentimentele pe care le nutreşte permanent.

– Teroristul emoţional terorizează deoarece a fost terorizat la rândul lui în copilărie Teroristul emoţional nu terorizează fiindcă a fost şi el terorizat la rândul lui în copilărie, deşi el recurge uneori la acest pretext pentru a micşora importanta delictului lui şi pentru a distrage atenţia de la faptul că el refuză să-şi asume răspunderea pentru propriul comportament. Mulţi adulţi, chiar şi psihologi, sunt păcăliţi de acest pretext foarte înşelător. Un mare număr de oameni au fost abuzaţi şi molestaţi în copilărie, dar numai un număr foarte mic aleg să devină terorişti emoţionali. Majoritatea copiilor abuzaţi nu devin terorişti emoţionali. Astfel că, în timp ce abuzul din copilărie poate fi un factor în terorismul emoţional, el nu este niciodată o cauză, altfel toţi copiii care au suferit abuzuri ar deveni terorişti emoţionali. Este alegerea teroristului emoţional să terorizeze. O alegere proastă, cum spuneam mai sus, dar o alegere. Acest mit poate fi demontat la fel ca şi cel conform căruia „oamenii devin victime fiindcă au suferit abuzuri în copilărie”.

– Teroristul emoţional este nevoie să fie ajutat fiindcă şi el este o victimă Teroristul emoţional în serie nu este o victimă, întrucât este adult şi dispune de liberul arbitru referitor la modul cum se comportă. Mulţi terorişti emoţionali deja parazitează în chip de „victime” cabinetele psihiatrilor şi ale psihologilor, unde găsesc o rezervă inepuizabilă de „clienţi” vulnerabili în persoana medicilor sau a personalului medical. Mulţi oameni în domeniul medical au vulnerabilităţi (apărute din îndurarea propriilor lor suferinţe), care le înlesnesc un nivel înalt de empatie necesar pentru a avea grijă de clienţi şi pacienţi; aceste vulnerabilităţi înseamnă însă pe de altă parte că aceşti oameni cad uşor pradă controlului, manipulării şi pedepsirii care sunt metodele preferate de lucru ale teroristului emoţional. Dacă un terorist emoţional infiltrează un grup de terapie, grupul se va diviza, polariza şi distruge în maximum 3 luni.

– Teroristul emoţional are şi el nevoie de ajutor Un adult este prin definiţie o persoană care este capabilă şi dornică să accepte răspunderea pentru propriile acţiuni şi pentru consecinţele acţiunilor lor asupra altor oameni. Orice adult care este refractar sau incapabil de a accepta această răspundere prezintă un simţ al răspunderii scăzut şi este necesar să fie tratat de un psihiatru. Terorismul emoţional este un mod de comportare, comportamentul este o alegere, ca atare şi terorismul emoţional este o alegere. Teroristul emoţional se bazează pe naivitatea, lipsa de experienţă şi compasiunea oamenilor şi va exploata fără remuşcări dorinţa oamenilor buni de a-l „ajuta” şi de a-l „ierta” – aceşti oameni îngroaşă în mod inconştient rândurile armatei de suporteri, apărători, împăciuitori şi protectori ai teroristului emoţional.

Profilul detaliat al teroristului emotional

Teroristul emoţional de asemenea:– este de un egoism feroce şi acţionează numai în propriul lui interes, spre propria lui extindere şi conservare; tot ce face el se reduce la propria lui persoană – până şi aparent nevinovatul „Ce mai faci?” se traduce prin „Hai, mă întrebi şi pe mine ce fac eu??”;– este total insensibil şi adesea îngroaşă obrazul cu indiferentă la nevoile altora, mai ales când ceilalţi au greutăţi (vulnerabilitatea este un stimulent major pentru teroristul emoţional);– este total incapabil de reciprocitate, adică este incapabil şi nici nudoreşte să răspundă prin reciprocitate la gesturi binefăcătoare;

– întotdeauna priveşte persoanele care urmăresc să fie conciliante ca pe nişte fraieri buni de exploatat;– critică şi umileşte oamenii mascându-şi intenţiile în diverse moduri sub pretextul că le vrea binele – în realitate nu urmăreşte decât să controleze şi să subjuge;– pare inteligent, însă nu se ridică la nivelul aparenţelor nici sub aspect cultural, nici sub aspect profesional; inteligenţa lui e concentrată exclusiv pe viclenii, pe fraude, pe manipulare, pe fugă de răspundere, pe şiretenie, pe obţinerea de profit personal cu orice preţ;

– poate fi pasiv-agresiv, într-o secundă se încinge ca un vulcan şi azvârle cu acuzaţii în stânga şi-n dreapta, în următoarea secundă plânge în hohote şi-şi pune cenuşă în cap văzând că prima strategie nu dă roade;– este cooperant la suprafaţă, dar întotdeauna motivat de o potenţială retribuţie, e încăpăţânat, imposibil de îndrumat;– are o natură de Jekyll şi Hyde – este josnic, corupt şi răzbunător în adevărata lui fire, dar mieros, nevinovat şi fermecător în prezenţa martorilor; nimeni nu poate (sau nu vrea) să creadă că această persoană are o natură răzbunătoare – numai ţinta curentă a agresiunii teroristului emoţional vede ambele feţe ale agresorului; în timp ce chipul de „Jekyll” este descris ca „fermecător” şi destul de convingător ca să păcălească atât oameni apropiaţi, cât şi un birou de personal sau chiar un tribunal, chipul de „Hyde” este adesea descris ca „rău, malign”; Hyde este în realitate adevărată persoană, Jekyll este doar un rol;

– îşi foloseşte întotdeauna inteligenţa numai pentru a-şi scuza şi justifica acţiunile şi detestă pe oricine care este mai competent decât el – adică majoritatea oamenilor!;– este incapabil să păstreze un secret, adesea trădează secretele prin relatări incorecte, deformarea realităţii şi invenţii care-l avantajează pe el;– distorsionează, contorsionează, născoceşte şi inventează critici şi afirmaţii nefondate şi abuzează de putere în cazul când o are, fiind însetat de ea;

– se foloseşte de bârfă, înjunghie pe la spate sau răspândeşte zvonuri pentru a discredita şi izola pe cei pe care-i simte concurenţi;– în ciuda unor cicatrici devastatoare în sufletele altor persoane, faptele unui terorist emoţional pot rămâne nedescoperite ani de-a rândul;– nu e demn de încredere şi e incapabil să aibă el însuşi încredere în altcineva – asta explică parţial constrângerea patologică de a controla;

– este posedat de o nevoie copleşitoare şi narcisistă de a se portretiza într-o persoană minunată, generoasă şi bună la suflet, în total contrast cu comportamentul lui şi cu modul cum îi tratează pe alţii; teroristul emoţional nu vede nimic greşit în comportamentul lui şi preferă să nu înregistreze discrepanţa imensă dintre cum ar vrea el să fie văzut şi cum este văzut cu adevărat de alţii;– este adesea într-o stare de dramă: orice incident este exploatat, exagerat şi eventual distorsionat ca să devină un eveniment de proporţii dramatice; totul este ridicat la proporţii de criză;– creează în jur o atmosferă unde nivelul de negare este atât de mare încât ceilalţi se află ca într-un fel de ceaţă care le paralizează gândirea şi prea târziu îşi dau seama cum au fost manipulaţi;

– îi manipulează pe ceilalţi pentru a ajunge în situaţii în care aceştia nu mai pot da înapoi sau din care nu mai pot ieşi – aceşti oameni devin ulterior susceptibili la alte manipulări şi sunt prinşi ca musca în pânză de păianjen a jocului acestui sociopat;– se simte atras spre poziţii de putere şi sfârşeşte invariabil prin a abuza de acea putere;– este autocrat şi dictator când îşi permite, folosind mereu fraze ca „n-ar trebui să faci…” sau „ar trebui să faci…”;

– invadează sfera intimă personală a oamenilor, sub pretextul că îi ajută să conştientizeze diferite aspecte despre ei înşişi;– poate părea competent la suprafaţă în slujba lui, însă dincolo de faţadă este total necorespunzător, incapabil, adesea incompetent; supravieţuieşte numai prin plagiaturi, viclenii şi cocoţându-se pe umerii celor pe care-i parazitează;– este capabil să se facă foarte plăcut la începutul unei relaţii, vârându-se pe sub pielea victimei, înainte de a o trage în piept şi de a o jumuli;

– îi identifică instinctiv pe cei care-i sunt necesari pentru supravieţuire, după care le manipulează cu măiestrie simţurile, făcându-i să se simtă măguliţi şi „iubiţi”, dar în felul ăsta obligându-i să răspundă cu afecţiune şi gesturi extrem de costisitoare;– este obraznic, băgăreţ, neruşinat şi foarte convingător;– exploatează pe oricine la care simte cea mai mică vulnerabilitate;

– are o satisfacţie ascunsă în a-i provoca pe ceilalţi să reacţioneze emoţional sau iraţional, dar el e primul care acuză că e provocat atunci când cineva îl trage la răspundere;– pare să aibă o memorie scurtă, selectivă şi adesea nu poate (nu vrea) să-şi amintească ce a spus sau a făcut sau a promis în urmă cu mai mult de 24 de ore – în schimb e capabil să-şi amintească toate greşelile tale, inclusiv cele făcute cu foarte mulţi ani în urmă;– nu are emoţii, este incapabil de a procesa orice fel de emoţii sau de a înţelege emoţiile altcuiva;

– nu are scrupule în a-şi înşela fiinţa iubită sau în a face avansuri chiar şi iubiţilor / iubitelor prietenilor de familie;– teroristul emoţional pare să trăiască într-un balon de săpun al prezentului şi când cineva îi cere socoteală pentru ceva, el inventează spontan o justificare menită să-l scoată din încurcătură pe moment (ulterior celălalt sesizează înşelăciunea, dar atunci teroristul emoţional e deja departe şi tema încheiată); în plus, teroristul emoţional chiar pare să creadă ceea ce inventează; din punct de vedere patologic, acest fenomen poate fi numit fabulaţie, din punct de vedere moral se numeşte minciună;– începe diverse proiecte cu o energie enormă, dar se dezumflă şi-şi pierde rapid interesul;

– nu e în stare să comunice autentic, nu are relaţii profunde, deşi el e în permanenţă în căutare de noi victime pe care să le paraziteze;– se comportă ca un parazit, vrea să primească totul şi să nu dea nimic;– nu se exprimă cu adevărat elevat; se limitează adesea la a imita persoane mai inteligente (pe care le invidiază în ascuns) sau la a reda papagaliceşte fraze auzite la televizor;

– are o morală foarte slab dezvoltată şi nu cunoaşte limite etice, în lumea lui totul e permis pentru a-şi obţine interesul;– are comportament imatur şi e străin de codul bunelor maniere;– nu acţionează decât pentru recompensă şi pentru propriul interes;

– întotdeauna e blindat de alibiuri şi justificări pentru orice i s-ar putea reproşa;– teroristul emoţional extrovertit e zgomotos şi foarte vizibil, poate fi charismatic şi are talentul de a-i „vrăji” pe ceilalţi pentru a-şi atinge scopurile;– teroristul emoţional introvertit – cel mai periculos – se ascunde în spate şi îi recrutează pe alţii care îi fac treaba folosindu-se la rândul lor de terorism emoţional – când ai de-a face cu acest tip de terorism, urmăreşte să-l identifici pe teroristul-păpuşar din spatele cortinei şi concentrează-te doar pe acea persoană – ceilalţi vor dispărea;

– este constant nefericit şi în căutare de consolare pentru soarta lui „crudă”, nu e receptiv şi permanent găseşte tuturor defecte;– simulează permanent izolarea, singurătatea, sacrificiile lui, persecuţia de către alţii;– nu-i prea place să scrie, stilul lui este dislocat, incoerent şi inconsistent, tinde să se încurce în afirmaţii contradictorii;

– adesea aduce laude prefăcute sau linguşeşte într-un mod total neadecvat; aceasta este parţial ca să-l facă pe el să se simtă bine, parţial pentru a-i impresiona pe martori, parţial din lipsă de inteligenţă, parţial din imaturitate şi parţial pentru a controla şi subjugă şi pentru a-şi prinde ţinta nepregătită;– este incapabil şi nu doreşte să-i aprecieze pe ceilalţi, contribuţiile şi realizările lor; adesea este dispreţuitor când cineva este mai valoros decât el însuşi;– imediat explodează şi este indignat până la cer când i se cere socoteală pentru ceva;

– prezintă o discrepanţă uimitoare când evaluează munca altuia, tinde permanent să devalorizeze realizările altora; el însuşi are în schimb nevoie de laudă permanentă, de recunoaştere şi preţuire pentru cel mai mic gest;– se dă bine pe lângă superiori şi când manevrele nu-i reuşesc începe să-i denigreze pe superiori şi să le pună în cârcă acuzaţii imaginare, menite să-l scoată pe el basma curată;– este nerecunoscător; e duplicitar şi ipocrit, spune ceva azi şi neagă peste patru zile, după cum îi dictează interesul de moment;

– are permanent o nevoie copleşitoare (şi nesănătoasă) de a se simţi apreciat şi dorit, dar mai ales de a controla;– cade repede pradă crizelor de isterie când situaţia nu merge cum vrea el sau nu primeşte imediat ceea ce-şi doreşte;– este ţâfnos, foarte cusurgiu şi adesea are o obsesie nesănătoasă în privinţa curăţeniei şi a ordinii;

– este nesincer şi prefăcut;– ştie textul, dar nu ştie cântecul;– încearcă disperat şi ar face orice ca să fie în centrul atenţiei;

– nu-şi vede niciun fel de defecte şi îi acuză pe alţii pentru propriile lor lipsuri;– nu a învăţat niciodată să fie empatic şi nu are habar ce înseamnă aceasta; se foloseşte de „farmec” şi de imitare pentru a compensa;– încercările de a fi empatic sunt superficiale, de amator, adesea total nepotrivite sau exagerate şi se bazează mai mult pe imitarea a ceea ce a văzut la alţii decât pe o preocupare autentică – şi sunt făcute evident cu scopul de a-l face pe teroristul emoţional să arate bine, mai ales în prezenţa martorilor;

– când i se cere participare şi empatie, de exemplu când cineva este nefericit şi are nevoie de ajutor, răspunde fie cu nerăbdare şi agresiune (când nu mai e nimeni de faţă) sau cu o încercare de empatie covârşitoare şi fals exuberantă (când sunt martori prezenţi); în realitate este gol pe dinăuntru;– este incapabil să-şi ceară iertare pentru greşeli, cu excepţia ocaziilor când sunt martori de faţă, iar atunci scuzele sunt dezgustătoare, artificiale şi total exagerate – dar suficient de convingătoare pentru cei apropiaţi cât şi pentru superiorii cu care lucrează;– întotdeauna el e primul care-i acuză pe alţii.

– este foarte posesiv şi cu obiectele şi cu oamenii;– lasă iniţial impresia de loialitate, dar îi elimină pe toţi din viaţa lui cu sânge rece de îndată ce aceştia nu mai prezintă niciun interes şi el nu mai poate obţine nimic de la ei;– îşi doreşte cu disperare respect fără să-l merite şi va acţiona în mod deosebit de ingenios pentru a-i manipula pe ceilalţi să-i ofere acel respect;

– este prins repede cu mâţa-n sac de către superiori la locul de muncă şi îşi schimbă des slujbele; când este demascat, prima reacţie este de a ţipa cât mai tare şi a vehicula ameninţări, care nu sunt însă decât vorbe goale menite să-l scape pentru moment;– simte o duşmănie şi o invidie din toţi rărunchii faţă de cei care sunt mai capabili decât el;– este prefăcut şi manipulativ (mai ales femeile);

– este duşmănos şi răzbunător (mai ales femeile);– foloseşte aproape exclusiv agresiunea (uneori mascată!) ca mod de interacţiune cu alţi oameni, în timp ce susţine că ar fi o persoană constructivă (ceea ce ar însemna recunoaşterea şi respectarea drepturilor celorlalţi şi a propriilor drepturi);– are schimbări de dispoziţie imprevizibile, îşi schimbă mereu părerile, adesea brusc şi fără niciun avertisment;

– are o judecată inconsistentă, adesea respingând, ignorând sau negând ceea ce a spus anterior;– este inflexibil şi incapabil de a lua în calcul opţiuni şi alternative;– e neiertător şi adesea exploatează spre propriul interes greşelile altora sau ceea ce el consideră a fi greşeli;

– este adesea iresponsabil din punct de vedere financiar, se încurcă în credite deoarece permanent vrea mai mult, tot mai mult;– niciodată nu se confesează despre adevăratele lui gânduri şi idei, iar de la ceilalţi nu-l interesează decât informaţiile care pot duce la obţinerea unui profit;– se înfurie repede şi are adesea un temperament imprevizibil;

– poate fi foarte plăcut (într-un mod imprevizibil şi total dezarmant), mai ales când îl demaşti în faţa altora – el speculează simpatia celorlalţi şi se foloseşte de sentimentele de vinovăţie pentru a continua să manipuleze şi să controleze;– când e confruntat cu responsabilitatea sau cu o atenţie nesolicitată care i-ar putea determina pe alţii să-i descopere adevărata natură, teroristul emoţional reacţionează cu încercări repetate şi tot mai agresive de a controla, de a manipula şi de a pedepsi;– adesea este lipsit de umor şi emoţional fără vlagă; încercările de a fi spiritual sunt adesea superficiale şi stângace;

– este total nesigur şi îi vede pe ceilalţi ca pe o ameninţare; această ameninţare pare să cuprindă o teamă de a-i fi expus caracterul lui de proastă calitate şi adesea merge până la paranoia; persoana poate avea atunci o personalitate paranoică:• suspectează permanent, fără o bază suficientă, că ceilalţi îl exploatează, îi fac rău sau îl înşeală; în realitate, el este cel care înşeală mereu;• este permanent obsedat de îndoieli nejustificate referitoare la loialitatea sau onestitatea prietenilor sau cunoscuţilor, pe care îi tot verifică mereu;• nu-i place să se confeseze nimănui deoarece se teme că informaţiile respective vor fi folosite împotriva lui, ca să-i facă rău (aşa cum procedează el!);• interpretează permanent totul ca pe un atac personal, găsind semnificaţii ascunse sau ameninţătoare chiar şi în remarci sau evenimente total inofensive;• poarta mereu pică, este neiertător cu orice insulte sau jigniri (interpretate de el ca atare!);• percepe peste tot atacuri la caracterul sau la reputaţia lui (pe care alţii nici nu le observă) şi se înfurie rapid sau contraatacă;

– nu este comunicativ şi cooperant şi se eschivează când i se cer informaţii precise;– nu ştie să asculte, ignoră ce spui, sare de la un subiect la altul sau te contrazice; o conversaţie cu el poate fi ca şi cum ai vorbi la un perete;– are un mod de a privi total neadecvat, fie priveşte prea puţin în ochi pe ceilalţi (sau deloc), fie prea mult (holbându-se);

– este incapabil să susţină o conversaţie matură (deşi doar retrospectiv îţi poţi da seama);– manipulează sau „vrăjeşte” cu uşurinţă o persoană imatură, naivă, vulnerabilă sau dornică de afecţiune până când o transformă în purtătorul lui de cuvânt care la rândul lui îi va manipula pe alţii în interesul teroristului emoţional;– vede oamenii ca obiecte (la fel cum cei care molestează copii sau cum violatorii îşi văd victimele ca obiecte menite să le aducă lor satisfacţie);

– adesea oamenii din preajma lui se simt obosiţi, storşi de vlagă, ameţiţi, agresivi, ostili, defensivi, trişti, dar de cele mai multe ori nu pot explica de unde li se trage proastă dispoziţie;– adesea prezintă un comportament interpersonal necugetat şi chiar indecent, în special cu o uşoară tentă sexuală, de exemplu, invadează prin anumite gesturi sfera intimă a altor oameni (chiar şi de acelaşi sex), devenind mult prea repede „prietenos” şi „intim” într-un mod dezgustător;– este incapabil de intimitate autentică;

– sociopatul masculin are o armată de femei pe care le-a convins că sunt îndrăgostite de el, şi care – în ciuda faptului că sunt tratate mizerabil – continuă să-i fie loiale orbeşte şi să răspundă la chemările lui;– sociopatul feminin nu se dă înapoi de la nimic pentru a cuceri şi a parazita un bărbat, iar dacă respectivul realizează capcana şi se distanţează, ea îl acuză pentru eşecul relaţiei la modul „Eu te-am iubit din tot sufletul, tu nu mă meriţi”, apoi îi întoarce spatele şi îşi încearcă strategia pe următorul;– nu are conştiinţă şi este incapabil de regrete sau remuşcări;

– iubeşte ritualurile, care îl liniştesc;– când i se cere părerea sau un raţionament, livrează numai idei rigide, locuri comune, păreri ale altora sau ceea ce intuieşte el că ceilalţi vor să audă (el nu-şi asumă responsabilitatea pentru nimic personal);– lipsa calităţilor interpersonale, sociale şi empatice sunt reminiscenţe de autism; teroristul emoţional se bazează pe reguli fixe, pe agresiune, pe negare şi pe imitare pentru a-şi ascunde lipsa de pricepere în a purta relaţii normale cu ceilalţi oameni; psihopaţii şi sociopatii sunt adesea actori excelenţi;

– are la o examinare mai atentă un limbaj al trupului ostil şi total neadecvat afirmaţiilor pe care le face; este o contradicţie pe două picioare: din cuvinte e lapte şi miere, din gesturi, priviri şi fapte iese la iveală adevăratul caracter egoist şi prefăcut;– preferă să nu-şi rezolve problemele pentru a le folosi din nou şi din nou în scopul de a obţine atenţie şi simpatie şi de a profita material de alţii;– este de o invidie inimaginabilă;

– este ca o gaură neagră care suge energie de la ceilalţi, extorchează atenţie, afecţiune, bunuri materiale, favoruri, însă fără ca acestea să poată vreodată umple golul interior al teroristului emoţional;– este viclean, duplicitar, calculat, intrigant, nemilos, sadic, crud, perfid, exploatator, periculos, răuvoitor, respingător, oportunist etc.

Teroristul emoţional în familie

Violenţa comisă de un terorist emoţional este aproape în întregime psihologică, fiindcă violenţa de natură psihologică nu lasă niciun fel de cicatrici sau dovezi fizice. Cel mai adesea această violenţă ia forma abuzului verbal şi emoţional, incluzând critica permanentă pentru orice fleac şi găsirea de nod în papură, cicălirea şi găsirea constantă de greşeli combinate cu un refuz simultan de a recunoaşte, de a aprecia, de a lua în serios şi de a lăuda. Manipularea, izolarea şi excluderea sunt tacticile preferate, de asemenea autovictimizarea sau mania persecuţiei, în special când teroristul emoţional este tras la răspundere.

Scopurile teroristului emoţional sunt următoarele: puterea, controlul, dominarea şi supunerea.

Acestea sunt realizate printr-un număr de mijloace care cuprind anularea puterii celuilalt, stimularea nivelurilor excesive de teamă, ruşine, jenă şi vinovăţie, manipulare (în special a emoţiilor şi percepţiilor), umilinţe tipice şi negare constantă. Când trăieşti cu cineva care neagă constant ceea ce a spus sau a făcut în urmă cu câteva zile sau în urmă cu o oră, simţi că o iei razna. Când simptomele sănătăţii agresate încep să fie vizibile, teroristul emoţional le va spune altora ca tu ai o „problemă de sănătate mentală”. Poate că eşti nebun, dar nu nebun clinic, ci nebun de furie!!

Controlul este un indicator comun al teroristului emoţional în familie – controlul finanţelor, controlul oricărei mişcări, controlul asupra alegerii prietenilor, controlul asupra gândurilor tale etc. Toate sunt menite să te facă neajutorat şi lipsit de orice putere sau defect.

O tactică preferată a teroristului emoţional în familie este să instige oamenii unii împotriva altora. Câştigurile lui aici sunt următoarele:1. el găseşte o satisfacţie perversă în a încuraja şi a provoca certuri şi ostilitate şi apoi în a-i vedea pe alţii cum intră în interacţiune ca inamici într-un conflict distructiv, şi2. conflictul care urmează de aici îl asigură pe teroristul emoţional ca atenţia a fost distrasă şi deviată de la cauza conflictului.

Teroristul emoţional în familie este maestru al manipulării şi manipulează oamenii de preferinţă prin emoţii (mai ales vinovăţia) şi prin bună credinţă, atitudinile şi percepţiile acestora. Teroristul emoţional vede orice formă de vulnerabilitate ca pe o posibilitate pentru manipulare şi e tentat în mod special să-i exploateze pe cei cu nevoi emoţionale puternice.

Teroristul emoţional este expert în a distorsiona percepţiile oamenilor cu intenţia de a crea o imagine nefastă despre ţintă în mintea celorlalţi membri ai familiei, a vecinilor, prietenilor şi altor oameni; acest fapt este realizat prin subminare, crearea de îndoieli şi suspiciuni şi falsele griji. Această otrăvire a conştiinţelor oamenilor este foarte greu de contracarat, dar explicarea „jocului” într-o manieră calmă şi articulată îi ajută pe oameni să vadă dincolo de masca decepţiei şi să înţeleagă cum şi de ce sunt folosiţi ca pioni.

Teroristul emoţional poate încerca să stabilească o relaţie exclusivă (bazată pe încredere şi confidenţe aparente) cu un singur membru al familiei, aşa încât el (teroristul emoţional) să fie văzut ca singura sursă de informaţii viabile; acest aspect poate fi realizat prin descrierea ţintei şi a altor câţiva membri ai familiei ca fiind iresponsabili, instabili, nedemni de încredere, lipsiţi de afecţiune sau sinceritate, probabil prin evidenţierea constantă (prin deformare şi falsificare) a unor presupuse eşecuri, înşelări de încredere etc. Procesul este accelerat prin includerea unor bârfe ocazionale despre presupusul comportament necinstit al ţintei cu privire la relaţiile cu alţi oameni. De multe ori totul se face prin proiecţie (teroristul emoţional ia propriile trăsături de caracter şi le proiectează asupra ţintei, atribuindu-le acesteia). Obiectivul este de a manipula percepţiile respectivului membru al familiei şi de a crea o dependenţă astfel că acea persoană ajunge să se bazeze exclusiv pe teroristul emoţional, pe care îl vede ca pe singura sursă de informaţii credibile, îndoindu-se de toţi ceilalţi. Orice altă persoană care ar putea să-l demaşte pe teroristul emoţional şi să distrugă ciclul de dependenţă este împroşcată cu venin şi denigrată cu fiecare ocazie.

Când este pe punctul de a fi prins cu mâţa-n sac şi demascat, teroristul emoţional se preface că el e victima şi atrage atenţia exclusiv asupra lui – un alt exemplu de manipulare prin vinovăţie, atrăgând simpatia şi regretele celui care tocmai voia să-l acuze. Teroristul emoţional feminin este expert în a se face centrul atenţiei pretinzând că el este cel rănit, în timp ce îşi portretizează ţinta ca fiind ticălosul piesei de teatru. Când ţinta încearcă să explice jocul, este etichetată că „paranoică” sau răuvoitoare.

Teroristul emoţional poate fi bărbat sau femeie – deosebirea esenţială este că femeia este mai prefăcută, mai manipulativă, mai perfidă, mai şireată, mai subtilă, lucrează cu o acoperire mai bună şi terorizează adesea cu zâmbetul pe buze.